Curge timpul obosit,
Îngânându-şi versul,
Se-ntoarce-n infinit,
Plânge Universul.

Curge timpu-ncet prin noi,
Curge tot la vale,
Şi ne lasă tot mai goi,
Flori fără petale.

Sapă albie prin munţi
Apele să-şi poarte,
Lasă-n urmă peri cărunţi
Şi celule moarte.

Deapănă al vieţii fir
Pân se rupe nodul,
Înc-o groapă-n cimitir,
Scurt e episodul.

Fuge timpul nărăvaş
Ca un cal sălbatec,
Pune-i şaua, fii ostaş
Sau rămâi ostatec.

Viaţa are un sfârşit
Chiar şi pentru tine,
Mori pierdut sau mântuit,
Veşnicia vine!!!